Anul acesta 2010 s-a dovedit a fi cel mai prost an pentru multa lume, din varipuncte de vedere, mai cu seama pentru mine. Astfel clima cu care ne-a incalzit si ne-a udat acest an, nu a fost foarte favorita calatoriilor in natura. Acesta este motivul pentru care expeditia Dunarea 2010 a fost inlocuita cu expeditia Delta 2010, care s-a infaptuit tarziu in toamna si care nu a fost lipsita de peripetii, ambarcatiunea mea in acest moment incearca sa recupereze ramele care i-au fost furate de catre capitanul bacului care face trecerea de la Tulcea la Tudor Vladimirescu chiar de sub nasul intregii echipe, il injuram si pe aceasta cale.
Astfel gasind o saptamana cu vreme buna am adunat echipa si am plecat spre Balta: Ambarcatiunea Ada-Kaleh cu echipaj format din Capitanul Razvan Toscuta(subsemnatul) si Secundul Razvan Neagu( marele legendar), ambarcatinea Ella cu echipaj format din Capitanul Cristi , Secundul Dom' Pop si Musul Iulian, ambarcatiunea Al-Col cu echipajul format din Capitanul Indianu Secundul Colonelu si Musul Viorel .
Initial am avut la bord aproximativ 60 litrii de Sharica Niculitel si apa minerala aferenta, 3 boxuri de Gambrinus(36 litrii) si 2 boxuri de Skol(24litrii), cantitate de bere care am crezut-o supradimensionata(aceasta fiind prezenta la bord dintr-o gresala de aprovizionare). S-a dovedit insa ca echipajele au fost harnice, intreaga flota fiind necesar a se alimenta joi din Periprava. Dar cum berea este prezenta oriunde in Romania problema a fost depasita fara mari eforturi.
Traseul urmat a fost unul deosebit de frumos, insa punctul de plecare trebuie schimbat fara echivoc, lansarea ambarcatuinilor de pe malul tulcean al Dunarii fiind un cosmar care ne va urmarii multa vreme. Ca bizanterie maxima este taxarea la rampa de lansare a barciilor in functie de lungimea lor si nu de timpul cat se ocupa respectiva rampa.(fara logica, desi noi am gasit o explicatie care sa tina loc de logica).
Odata barcile lansate la apa am urmat Canal 36 pana in Bratul Chilia unde ne-am anuntat la politia de frontiera ca bananaim pe granita Romaniei cu Ucraina. Am coborat pe Chilia pana la primul loc de campare. Foarte frumos locul si cu material lemnos din abundenta, ceea ce mi-a mers la inimioara, stiindu-se placerea mea de a bea un spritz langa un foc de lemne pe malul Dunarii pana dimineata.
Prima noapte a fost petrecuta in cunoscutul stil, cantand langa focul de lemne construit de Capitanu. Apoi ne-am indreptat catre tabara de pescuit care a fost fixata pe bratul Cernovca unde am desfasurat distractie maxima, am sacrificat 5 pomi uscati in prima noapte, din care am hranit focul taberei langa care am cantat noptile.Au urmat alti si alti pomi, desigur uscati.
Capturile au fost pe masura asteptarilor membrilor pescari ai echipajelor prezente:
Am cantat, am baut, am mancat peste, ne-am simtit bine, totul a fost minunat inclusiv vremea in noptile de toamna tarzie.
Drumul de intoarcere s-a facut pe Sulimanca, Lacurile Merhei, Canal Suez, Lacul Matita, Canal Eracle, Mila 23, Brat Sulina, Ceatal Sfantul Gheorghe. La sfantul Gheorghe, ultima noapte de Camping, ploaia ne-a intampinat, la fel ca si anul trecut, facand sa nu ne para rau ca parasim paradisul Dunarii, Delta, acest paradis care a fost "vandut" unor moguli cum le spune presedintele tarii, oameni care exploateaza acest tinut si care se fac stapani chiar si pe o portiune din granitele Romaniei percepand taxe pentru nimic si interzicand turismul in zone care se presupun a fi proprietatea tuturor romanilor. Am ramas cu un gust amar datorita acestor oameni fara suflet.
Speram ca anul viitor sa putem infaptui Expeditia Dunarea, cu plecare de la Oltenita si final la Braila explorand Bratul Macin si rezervatia existenta in aceasta zona despre care am auzit ca este mai frumoasa decat tinutul Deltei.
