Inca un vis, inca o poveste

           Anul 2017. Tarziu in primavara avea sa se implineasca inca un vis din copilarie. Imi aduc aminte cum pasiunea pentru camioane se impletea cu cea pentru viata nomada de camping pe bordurile unei strazi pavate cu piatra de rau din sectorul cinci al capitalei. La acea vreme, copil fiind, confectionam dintr-o sacandura la care ii atasam o pereche de roti, un soi de semiremorca pe care amenajam tot felul de dotari pentru omuleti intruchipati in mici marionete de plastic. Asa trageam pe marginea trotuarului bizarele vehicule cu gandul ca “plecam in cantonament”. Timpul a trecut, copilul a crescut si virusul rulotistic a fost pus in carantina de problemele facultatii, apoi de cresterea pe linie valorica in activitatile cu privire la job, dar nu a murit niciodata, alimentat fiind de iesirile cu cortul, apoi mult indragita dubita Mercedes Sprinter. Si cum orice virus in stare latenta la un moment dat izbucneste si virusul rulotistic amintit a izbucnit in primavara lui 2017 gasind toate conditiile favorabile si din punct de vedere economico-financiar si din punct de vedere sentimental. Ca sa nu mai lungim vorba, intrunite fiind conditiile amintite m-am pus pe cautat rulota visurilor mele, care speram sa imi aduca placerea petrecerii unor clipe de neuitat in sanul naturii pustii sau in minunate si cochete campinguri amenajate cu grija de cate un om intreprinzator.

            Asa am ajuns la Buftea in poarta unui domn, Niculae pe numele sau, care incerca sa vanda o englezoaica de cinci metri cu aproape toate dotarile necesare iesirii in natura, in confort si intr-un mod civilizat. 

           Planuisem de ceva vreme impreuna cu prietenul Nicu o iesire la malul marii pe o plaja pustie, asa ca intr-o zi suna telefonul:

-        Alo!, da Nicule, zi buna sa ai,

-        Capitane, vrei sa faci o proba la rulota? Un fior usor a coborat pe data spre talpi.

-        Da Nicule, mai incape vorba, la ce te-ai gandit?

-        Pai sti ca vorbisem noi sa mergem la mare in week-end, hai cu rulotele la Vadu in pustietate.

-        Am marcat Nicule, vineri seara dupa programul de lucru pot pleca.

            Spre sfarsitul saptamanii am pregatit... “mai nimic” si la ora 17.30 vrajnicul Mitshubishi L200 avand atarnata in spate casuta iesea pe poarta garajului din cartierul bucurestean Militari cu destinatia: plaja pustie de la Vadu.

          A venit cuminte rulota dupa mine si incet, incet noaptea ne-a acoperit undeva dupa statia de taxare lasandu-ne sa urmarim in noapte intinsul autostrazii in lumina farurilor. Pe negandite fugea timpul si plaja era tot mai proape asa ca in jurul orei unu din noapte paraseam drumul de beton ce duce la unitatea militara si dupa inca aproape o ora intorceam ansamblul la cativa metri de plaja. Gasind pozitia pe care am apreciat-o a fi cea mai buna, opresc dieselul de 2,5 litri al masinii si fac loc placutului fosnet de valuri in miez de noapte sa intre prin urechi si sa patrunda in suflet. In tabara nici o miscare, parea ca toata lumea doarme adanc. Nicu insa este la post si in scurt timp o lumina se vede la geamul rulotei sale ceea ce indica faptul ca ne vom putea bucura de un pahar de vin in acesta noapte frumoasa. 

            A fost in continuare un sfarsit de saptamana frumos petrecut la malul marii, somnul in rulota facand sa se implineasca inca un vis din copilarie si sa apara in gand planurile pentru viitoare excursii in mijlocul naturii, autostrada spre Bucuresti fiind propice acestui gen de activitati de gandire, mai ales la viteza impusa de tractarea unei rulote.

            

O excursie pentru deschiderea sezonului de plimbari 2017

    Acum cativa ani, mai exact trei, impinsi de dor de balta si sprijiniti de vremea buna de primavara, am pornit sa cautam un loc bun de cazare in satul Dunavatul de Jos, aici fiind cel mai adanc loc unde se poate intra in Delta Dunarii cu masina. Am pandit un sfarsit de saptamana cu vreme buna, tup in masina si fuga spre balta. Am gasit sa dormim la pensiunea Casa Dunavat, un loc ce s-a dovedit o foarte buna alegere. Situata pe malul canalului satesc, pensiunea dispune de un delicat portulet cu ponton unde pot fi acostate ambarcatiuni mici de agrement. Am primit si noi o barca de la proprietarul pensiunii si am facut o scurta plimbare pe lacul Barcaz aflat in imediata apropiere.

Ne-a placut mult acea excursie si in drum spre casa am stabilit sa deschidem sezonul nautic al fiecarui an cu o mica iesire la Dunavat. Asa ca iata cel de-al treilea an, 2017 ne indeamna sa tinem obiceiul si Nicu suna la Casa Dunavat pentru a face rezervarea conform celor stabilte. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din piata, zice un vechi proverb romanesc, pensiunea fiind intr-o ampla operatiune de renovare, asa ca rapid decidem ca a sosit momentul sa ne cunoastem cu proprietarul altui loc frumos cu care schimbasem cateva idei pe retelele de socializare si cu care intentionam oricum sa ne vedem langa o bere. Sunam deci la Pensiunea Casa Ivanov din Dunavatul de Jos si facem rezervarea tocmind si o barca pentru o plimbare pe canalele din vecinatate. Toate cele fiind aranjate punem in portbagaj cateva haine si motorul yamha de 4 cai putere si vineri dupa terminarea programului de lucru la serviciu pornim spre Dunavat. Autostrada trece usor pe sub rotile autoturismului cu care ne deplasam si Constanta se apropie cu repeziciune. Noi nu ne atingem de ea, astfel ca in apropiere schimbam A2 cu A4 care ne scoate in Ovidiu si de acolo urmam directia Tulcea. Undeva in drum traficul este blocat de un accident destul de grav la trecerea la nivel cu calea ferata asa ca suntem nevoiti sa facem un mic ocol prin localitatea Sinoe si ajungem la gazda noastra destul de tarziu in noapte dar nu atat cat sa deranjam si sa fim mustruluiti, speram noi. Locul foarte placut, oamenii primitori, ne-au facut sa ne simtim bine din prima clipa si asa a fost pana la finalul sederii acolo. Seara am petrecut-o langa un pahar cu vin planuind pentru urmatoarea zi un program interesant de plimbat cu barca. Somnul ce a urmat a fost o desfatare, intr-un pat comod si o atmosefera incalzita de o soba cu lemne ce dadea din camera vecina prin perete chiar in pat. Eu iubitor de caldura am fost incantat sa incerc senzatia de a dormi la propriu cu o soba-n pat.

       Dimineata sambetei ce a urmat ne-a adus vreme relativ buna cu nori dar fara ploaie, asa ca dupa un mic dejun sanatos si cinci zeci de grame de vodca am pornit sa pregatim barca pentru excursia pe canale. Pensiunea dispune la capatul unei curti generoasa de un ponton amenajat sub forma unui mic port.

        Tocmisem cu gazda noastra sa ne dea o barca pe care sa montam motorasul nostru de patru cai avnd in vedere durata scurta a plimbarii programate, fapt care facea nejustificata tractarea uneia din barcile noastre de la Bucuresti. Am montat cu grija motorul pe barca de 5 metri primita, am pus la bord cite ceva din cele necesare pentru o zi pe apa, niciodata nereusind sa nu uitam cate un nimic si am pornit usor in mica noastra excursie. Iesim cu viteza redusa din cochetul portulet in canalul ce margineste satul Dunavatul de Jos, viram la stnga si defilam prin fata pontoanelor ce deservesc noile vile si pensiuni construite pana ajungem in dreptul luxosului hotel Egreta unde tinem canalul spre dreapta cu intentia de a iesi in canalul Lipoveni si apoi in canalul Dunavat, ceea ce si facem.

     Mersul incet al barcii ne da posibilitatea sa admiram natura, sa ne bucuram vazand cum se trezeste la viata primavara devreme. Zumzaind in legea lui micutul motoras ne poarta pe canalul Dunavat unde vedem unul din milioanele de locuri frumoase din Delata Dunarii, care ne imbie sa facem o pauza. Odata decisa acesta, executam manevra de acostare si in cateva secunde Nicu asigura barca folosind parama de la prova si putem pasi pe mal.

     Ne bucuram de libertate in aceasta poienita si pentru relaxare exploram putin zona cu gandul ca locul arata foarte bine pentru o tabara de noapte, oferind conditii bune pentru acostare, teren favorabil pentru montat cortul si o cantitate mare de lemne uscate ce pot intretine un foc pana tarziu in noapte. Ceva mai incolo gasim resturile pamantesti ale unui animal ce si-a gasit sfarsitul exact in acest frumos peisaj deltaic. Ridicam usor craniul si observam configuratia ce ne indica faptul ca bietul animal sfarsit a fost un cal. Ne gandim pe loc la posibilitaea de a avea un mic trofeu de la aceasta expeditie si luam cu noi respectivul craniu.

    Urcam in barca si pornim usor la dealul canalului in directia bratului Sfantul Gheorghe. Nu mult dupa ce depasim intersectia cu canalul Lipovenilor acostam pe malul drept pentru a ne mai bucura putin de natura pana la lasarea intunericului. Am debarcat cu totii pe malul drept al canalului Dunavat, cel mai adanc punc unde se poate patrunde in Delta Dunarii cu masina fara a folosi bacul. Acum, la aceasta vreme locul este pustiu dar peste putina vreme cand conditiile meteorologice se vor ameliora si perioada de prohibitie la pescuit impusa de autoritati va trece, aceste maluri vor fi intesate de pescari ce isi vor stabili taberele aici.

    Colindam dupa bunul obicei si acest sector de mal observand pe de-o parte salbatica frumusete a naturii si pe alta agresiva actiune a omului care arata ca poate cara doar intr-un singur sens ambalajele si doar cand sunt pline, goale “fiind se pare prea grele” sa fie carate inapoi. Gasim un mic monument funerar al domnului Gheorghe Constantin si ne gandim cum si-o fi gasit bietul om sfarsitul intr-un loc atat de frumos. Probabil ca spiritul sau a urmat scrierile bisericesti “ intr-un loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea” si a ales paradisul deltaic pentru odihna vesnica. Odihneasca-se in pace.

     Seara fiind aproape, ne desprindem de mal si pornim spre sat sa punem barca la ponton pentru a doua zi de plimbare ce urma, apoi sa dam ceva pe gat, stomacul cerandu-si drepturile dupa o zi plina. Gazda noastra avea pregatita o cina ce s-a dovedit fi foarte buna. Am servit-o cu placere si apoi am plecat sa facem o vizita cu pasul prin sat sa vedem ce mai este nou, ce schimbari au mai intervenit de cand nu am mai fost prezenti.          Ne-am retras mai apoi sa savuram un pahrel cu vin si am facut loc unui binemeritat si odihnitor somn.

Duminica, dimineata ne in tampina cu o vreme ceva mai buna si imbie la plimbare asa ca dupa un necesar mic dejun rapid ne vedem iar in barca gata de explorat canalele din imprejurimi. Iesim de aceasta data din locul de acostare al pensiunii spre dreapta, apoi dupa cativa metri viram stanga si intram in scurtul canal ce face legatura cu Lacul Barcaz.

   Lacul este de mici dimensiuni si are ca particularitate de frumusete numerosii plauri care se desprind de langa maluri si umbla purtati de vant pe intinsul de apa. Navigam in linie drepta spre malul opus. Acolo este un canal oarecum mascat de doi plauri destul de mari esuati chiar in gura canalului. Ocolim usor si intram intr-un canal care ne va scoate in Lipovenilor cu intentia de a ne plimba putin pe acesta chiar si la vasle pentru divertisment.

     Iesim asa cum am spus si viram dreapta pe canalul amintit mergand usor ca sa putem admira natura. Verdele crud in lumina soarelui da senzatia de trezire la viata. Maria probeaza o prastie noua tragand la intamplare spre maluri in timp ce noi ne relaxam total pana la cea mai adanca terminatiune nervoasa a corpului. Din cand in cand o gura de bere ostoieste setea la concurenta cu un suc de portocale. Peste cateva ore cineva trebuie sa urce la volan.

    Dupa o vreme de mers si desfatat simturile, un canal se deschide in malul drept si ne atrage atentia:

        - Nicule, unde o duce mai canalul asta.

        - Nu stiu Capitane, raspunse Nicu.

        - Pai in cazul asta, hai sa vedem.

   Reduc putin turatia motorului s imping de eche, barca vireaza cuminte spre tribord si pune prova pe directia canlului. Acesta ne arata imediat dupa intrare o bucla sub forma literei “S” pe care o depasim si iata deschis inzare un lung si frumos canal marginit de stuf pe ambele maluri. In trecere vegetatia uscata ne mangaie din cand in cand ceea ce da o senzatie speciala de salbaticie.

        In capatul canalului printre cativa plauri se arata un lac putin mai mare decat lacul Barcaz pe al carui mal opus se pot zari cateva coline inverzite. Admiram peisajul oferit din gura canalului, considerand inutila iesirea in lac si intoarcem ambarcatiunea pe dragutul canal ce asigura legatura intre lac si Canalul Lipovenilor. Consultand harta aveam sa aflam putin mai tarziu ca tocmai vizitasem Lacul Soschi.

     Ajunsi din nou in canalul Lipovenilor continuam distractia cu putin vaslit. Mersul la vasle pe langa faptul ca ne confera conditie fizica, aduce aproape de noi linistea acestor locuri. Fosnetul padurii, clipocitul apei, cantecul cate unei pasari imbinate in cel mai fericit tablou de primavara, patrund in suflet si aduc acea senszatie de bine atat de placuta si necesara unei relaxari totale.

Pe nesimtite orele se scurg si vedem aproape sfarsitul acestei sxcursii, asa ca pornim motorul si cautam pasa de intrare in canalusul ce ne va duce in Lacul Barcaz pentru ca mai apoi un pic, sa acostam in mica marina a pensiunii Casa Ivanov. Strangem bagajele, punem motorul in portbagajul masinii si dupa ce ne luam la revedere de la gazda noastra multumind pentru ospitlitatea foarte buna oferita, pornim spre Bucuresti cu gandul la sezonul ce avea sa vina si cum il vom umple cu plimbari in locuri frumoase, unele natural virgine oferite de mama natura si altele cosmetizate mai mult sau mai putin de mana omului.

O plimbare intre Dunare si Mare

Expeditie Vadu-Edighiol-Periboina

In asteptarea primaverii, profitand de un safrsit de saptamana ce se anunta fara ploaie, am decis impreuna cu prietenul Nicu si a sa familie sa facem o tura de reimprietenire cu marea, vizitand-o intr-unul din locurile cu plaja salbatica, acolo unde poti admira apele dulci ale Dunarii daca privesti la stanga si intinsul parca nemarginit al apelor sarate ale marii privind spre dereapta. Pentru aceasta excursie, avand in vedere iminenta deplasarii prin locuri mlastinoase am ales o masina 4 X 4 cu garda la sol inalta. Toate acestea fiind puse cap la cap am pornit pe autostrada A2 spre Constanta, pe care am ocolit-o folosind autostrada A4 pana la Ovidiu, de unde am continuat prin Lumina si Navodari spre Corbu si apoi Vadu, nu inainte de a efectua o mica pauza la Lidl in Navodari pentru aprovizionarea cu materiale necesare fabricarii unor sanwich-uri si desigur patru beri pentru mai tarziu.

La intrarea in satul Vadu viram la dreapta si urmam drumul betonat catre plaja. Acesta a servit in trecut pentru accesul catre o unitate militara, acum fiind folosit de turisti la deplasarea spre malul marii. In apropiere de plaja Vadu incetinim si viram usor la stanga. Iata-ne in pustiul imens de nisip amestecat cu pamant, sol format din depunerea aluviunilor carate de Dunare denumit de localnici saratura.

Profitand de viteza mica de deplasare si de suspensiile adaptate categoriei de drum, daca se poate numi asa, pe care rulam, desfacem cate o bere si ne continuam mersul spre locul unde apele lacului Sinoe se unesc cu valurile marii, la Edighiol.

Dar pana acolo nu mai putem rezista chemarii apei sarate, asa ca oprim la o iesitura a drumului spre plaja. Un vant nu aspru dar taricel ne intampina in plaja. Ne bucuram de intalnirea cu marea, prima in 2017 si terminam berile incepute in masina pe plaja cu gandurile departe in timp spre Iulie – August.

Nu zabovim mult si ne indreptam spre podul ce face trecerea peste canalul Edighiol. Drumul strabate fisia de uscat aflata intre apele dulci ale lacului Sinoe si cele sarate ale marii Negre si continua in acest décor deosebit pana la Gura Portitei. Ajungem la canal si oprim o clipa spre a arunca o privire de recunoastere si a schimba cateva cuvinte cu un pescar care ca orice pescar se vaita ca nu prinde nimic. Studiem repede posibilitatatea de traversare necesara pentru a continua spre Periboina. Peste canal a fost amenajat un pod sprijinit pe citiva piloni destul de desi intre care se pot monta, respectiv demonta porti cu scopul controlarii debitului de curgere a apei din lacuri spre mare. Aceasta amenajare face parte dintr-o serie de lucrari executate in jurul anilor 1950 la initiativa profesorului academician Grigore Antipa, fiind descrise pe larg in lucrarea Pescaria si Pescuitul in Romania, scrisa chiar de domnia sa.

Tragem concluzia ca putem trece masina peste acest dig cu atentie, asa ca urcam la bord si pornim spre punctul terminus al expeditiei, pe acea fasie de uscat, pastrand in stanga impensitatea apelor lacului Sinoe usor ravasit de un vanticel de primavara.

Pe nesimtite, admirand peisajul arid, ajungem la Periboina unde potrivit informatiilor existente ar fi locul cel mai indepartat dinspre continent spre grindul Chituc unde se poate ajunge cu mijloace rutiere. Aici la Periboina curgea cel de-al doilea canal natural avand o lungime de circa 450 de metri si latimea variabila intre 25 si 200 de metri, aproximati desigur, prin care lacul Sinoe isi varsa apele in Marea Neagra. Peste acest canal a fost amenajat un stavilar care putea servi la randul sau la reglarea debutului de curgere a apei dulci in mare avand si menirea protejarii faunei piscicole, fiind dotat cu o serie de gratare ce se puteau monta si demonta, fiind deserviete de o mica macara manuala.

Scopul acestei actiuni era ca prin inchiderea debitului sa nu fie impiedicata reproducerea speciilor de peste care traiesc in apele marii si urca in cele dulci ale Dunarii pentru a depune icrele. Intre acestea se evidentiaza cu importanta majora sturionii si scrumbia.

Realitatea momentului ne arata insa ca aceasta iesire spre mare nu mai exista, canalul amintit fiind colmatat puternic spre mare astfel ca plaja este continua spre Gura Portitei unde se poate ajunge astfel cu vehicule 4X 4.

Dupa o placuta sedinta de fotografie facuta in acest frumos loc pustiu si plin de emotional am pornit sa facem cale-ntoarsa pe acelasi drum pe care l-am presarat cu cateva opriri tot pentru poze puncatand si o imagine de ansamblu si a canalului Edighiol.

Si cum timpul trece repede cind faci ce-ti place a venit momentul sa uram noapte buna Marii Negre si sa cautam drumul spre casa, drum care nu se arata a fi scurt. Cu sufletele pline de bucurie, cu mintile relaxate si cu trupul putin obosit, intreaga echipa a ajuns la Bucuresti cu gandul, desigur la urmatoarea excursie ce va urma, pe canalele Deltei Dunarii in zona Dunavatul de Jos, imediat ce vremea ne va lasa.