Expeditie
Vadu-Edighiol-Periboina
In asteptarea
primaverii, profitand de un safrsit de saptamana ce se anunta fara
ploaie, am decis impreuna cu prietenul Nicu si a sa familie sa facem
o tura de reimprietenire cu marea, vizitand-o intr-unul din locurile
cu plaja salbatica, acolo unde poti admira apele dulci ale Dunarii
daca privesti la stanga si intinsul parca nemarginit al apelor sarate
ale marii privind spre dereapta. Pentru aceasta excursie, avand in
vedere iminenta deplasarii prin locuri mlastinoase am ales o masina 4
X 4 cu garda la sol inalta. Toate acestea fiind puse cap la cap am
pornit pe autostrada A2 spre Constanta, pe care am ocolit-o folosind
autostrada A4 pana la Ovidiu, de unde am continuat prin Lumina si
Navodari spre Corbu si apoi Vadu, nu inainte de a efectua o mica
pauza la Lidl in Navodari pentru aprovizionarea cu materiale necesare
fabricarii unor sanwich-uri si desigur patru beri pentru mai tarziu.
La intrarea in satul
Vadu viram la dreapta si urmam drumul betonat catre plaja. Acesta a
servit in trecut pentru accesul catre o unitate militara, acum fiind
folosit de turisti la deplasarea spre malul marii. In apropiere de
plaja Vadu incetinim si viram usor la stanga. Iata-ne in pustiul
imens de nisip amestecat cu pamant, sol format din depunerea
aluviunilor carate de Dunare denumit de localnici saratura.
Profitand de viteza mica
de deplasare si de suspensiile adaptate categoriei de drum, daca se
poate numi asa, pe care rulam, desfacem cate o bere si ne continuam
mersul spre locul unde apele lacului Sinoe se unesc cu valurile
marii, la Edighiol.
Dar pana acolo nu mai
putem rezista chemarii apei sarate, asa ca oprim la o iesitura a
drumului spre plaja. Un vant nu aspru dar taricel ne intampina in
plaja. Ne bucuram de intalnirea cu marea, prima in 2017 si terminam
berile incepute in masina pe plaja cu gandurile departe in timp spre
Iulie – August.
Nu zabovim mult si ne
indreptam spre podul ce face trecerea peste canalul Edighiol. Drumul
strabate fisia de uscat aflata intre apele dulci ale lacului Sinoe si
cele sarate ale marii Negre si continua in acest décor deosebit pana
la Gura Portitei. Ajungem la canal si oprim o clipa spre a arunca o
privire de recunoastere si a schimba cateva cuvinte cu un pescar care
ca orice pescar se vaita ca nu prinde nimic. Studiem repede
posibilitatatea de traversare necesara pentru a continua spre
Periboina. Peste canal a fost amenajat un pod sprijinit pe citiva
piloni destul de desi intre care se pot monta, respectiv demonta
porti cu scopul controlarii debitului de curgere a apei din lacuri
spre mare. Aceasta amenajare face parte dintr-o serie de lucrari
executate in jurul anilor 1950 la initiativa profesorului academician
Grigore Antipa, fiind descrise pe larg in lucrarea Pescaria si
Pescuitul in Romania, scrisa chiar de domnia sa.
Tragem concluzia ca
putem trece masina peste acest dig cu atentie, asa ca urcam la bord
si pornim spre punctul terminus al expeditiei, pe acea fasie de
uscat, pastrand in stanga impensitatea apelor lacului Sinoe usor
ravasit de un vanticel de primavara.
Pe nesimtite, admirand
peisajul arid, ajungem la Periboina unde potrivit informatiilor
existente ar fi locul cel mai indepartat dinspre continent spre
grindul Chituc unde se poate ajunge cu mijloace rutiere. Aici la
Periboina curgea cel de-al doilea canal natural avand o lungime de
circa 450 de metri si latimea variabila intre 25 si 200 de metri,
aproximati desigur, prin care lacul Sinoe isi varsa apele in Marea
Neagra. Peste acest canal a fost amenajat un stavilar care putea
servi la randul sau la reglarea debutului de curgere a apei dulci in
mare avand si menirea protejarii faunei piscicole, fiind dotat cu o
serie de gratare ce se puteau monta si demonta, fiind deserviete de o
mica macara manuala.
Scopul acestei actiuni
era ca prin inchiderea debitului sa nu fie impiedicata reproducerea
speciilor de peste care traiesc in apele marii si urca in cele dulci
ale Dunarii pentru a depune icrele. Intre acestea se evidentiaza cu
importanta majora sturionii si scrumbia.
Realitatea momentului ne
arata insa ca aceasta iesire spre mare nu mai exista, canalul amintit
fiind colmatat puternic spre mare astfel ca plaja este continua spre
Gura Portitei unde se poate ajunge astfel cu vehicule 4X 4.
Dupa o placuta sedinta
de fotografie facuta in acest frumos loc pustiu si plin de emotional
am pornit sa facem cale-ntoarsa pe acelasi drum pe care l-am
presarat cu cateva opriri tot pentru poze puncatand si o imagine de
ansamblu si a canalului Edighiol.
Si cum timpul trece
repede cind faci ce-ti place a venit momentul sa uram noapte buna
Marii Negre si sa cautam drumul spre casa, drum care nu se arata a fi
scurt. Cu sufletele pline de bucurie, cu mintile relaxate si cu
trupul putin obosit, intreaga echipa a ajuns la Bucuresti cu gandul,
desigur la urmatoarea excursie ce va urma, pe canalele Deltei Dunarii
in zona Dunavatul de Jos, imediat ce vremea ne va lasa.
