Acum cativa ani, mai
exact trei, impinsi de dor de balta si sprijiniti de vremea buna de
primavara, am pornit sa cautam un loc bun de cazare in satul
Dunavatul de Jos, aici fiind cel mai adanc loc unde se poate intra in
Delta Dunarii cu masina. Am pandit un sfarsit de saptamana cu vreme
buna, tup in masina si fuga spre balta. Am gasit sa dormim la
pensiunea Casa Dunavat, un loc ce s-a dovedit o foarte buna alegere.
Situata pe malul canalului satesc, pensiunea dispune de un delicat
portulet cu ponton unde pot fi acostate ambarcatiuni mici de
agrement. Am primit si noi o barca de la proprietarul pensiunii si am
facut o scurta plimbare pe lacul Barcaz aflat in imediata apropiere.
Ne-a placut mult acea
excursie si in drum spre casa am stabilit sa deschidem sezonul nautic
al fiecarui an cu o mica iesire la Dunavat. Asa ca iata cel de-al
treilea an, 2017 ne indeamna sa tinem obiceiul si Nicu suna la Casa
Dunavat pentru a face rezervarea conform celor stabilte. Socoteala de
acasa nu se potriveste cu cea din piata, zice un vechi proverb
romanesc, pensiunea fiind intr-o ampla operatiune de renovare, asa ca
rapid decidem ca a sosit momentul sa ne cunoastem cu proprietarul
altui loc frumos cu care schimbasem cateva idei pe retelele de
socializare si cu care intentionam oricum sa ne vedem langa o bere.
Sunam deci la Pensiunea Casa Ivanov din Dunavatul de Jos si facem
rezervarea tocmind si o barca pentru o plimbare pe canalele din
vecinatate. Toate cele fiind aranjate punem in portbagaj cateva haine
si motorul yamha de 4 cai putere si vineri dupa terminarea
programului de lucru la serviciu pornim spre Dunavat. Autostrada
trece usor pe sub rotile autoturismului cu care ne deplasam si
Constanta se apropie cu repeziciune. Noi nu ne atingem de ea, astfel
ca in apropiere schimbam A2 cu A4 care ne scoate in Ovidiu si de
acolo urmam directia Tulcea. Undeva in drum traficul este blocat de
un accident destul de grav la trecerea la nivel cu calea ferata asa
ca suntem nevoiti sa facem un mic ocol prin localitatea Sinoe si
ajungem la gazda noastra destul de tarziu in noapte dar nu atat cat
sa deranjam si sa fim mustruluiti, speram noi. Locul foarte placut,
oamenii primitori, ne-au facut sa ne simtim bine din prima clipa si
asa a fost pana la finalul sederii acolo. Seara am petrecut-o langa
un pahar cu vin planuind pentru urmatoarea zi un program interesant
de plimbat cu barca. Somnul ce a urmat a fost o desfatare, intr-un
pat comod si o atmosefera incalzita de o soba cu lemne ce dadea din
camera vecina prin perete chiar in pat. Eu iubitor de caldura am fost
incantat sa incerc senzatia de a dormi la propriu cu o soba-n pat.
Dimineata sambetei ce a
urmat ne-a adus vreme relativ buna cu nori dar fara ploaie, asa ca
dupa un mic dejun sanatos si cinci zeci de grame de vodca am pornit
sa pregatim barca pentru excursia pe canale. Pensiunea dispune la
capatul unei curti generoasa de un ponton amenajat sub forma unui mic
port.
Tocmisem cu gazda
noastra sa ne dea o barca pe care sa montam motorasul nostru de patru
cai avnd in vedere durata scurta a plimbarii programate, fapt care
facea nejustificata tractarea uneia din barcile noastre de la
Bucuresti. Am montat cu grija motorul pe barca de 5 metri primita,
am pus la bord cite ceva din cele necesare pentru o zi pe apa,
niciodata nereusind sa nu uitam cate un nimic si am pornit usor in
mica noastra excursie. Iesim cu viteza redusa
din cochetul portulet in canalul ce margineste satul Dunavatul de
Jos, viram la stnga si defilam prin fata pontoanelor ce deservesc
noile vile si pensiuni construite pana ajungem in dreptul luxosului
hotel Egreta unde tinem canalul spre dreapta cu intentia de a iesi in
canalul Lipoveni si apoi in canalul Dunavat, ceea ce si facem.
Mersul incet al barcii ne
da posibilitatea sa admiram natura, sa ne bucuram vazand cum se
trezeste la viata primavara devreme. Zumzaind in legea lui micutul
motoras ne poarta pe canalul Dunavat unde vedem unul din milioanele
de locuri frumoase din Delata Dunarii, care ne imbie sa facem o
pauza. Odata decisa acesta, executam manevra de acostare si in cateva
secunde Nicu asigura barca folosind parama de la prova si putem pasi
pe mal.
Ne bucuram de libertate
in aceasta poienita si pentru relaxare exploram putin zona cu gandul
ca locul arata foarte bine pentru o tabara de noapte, oferind
conditii bune pentru acostare, teren favorabil pentru montat cortul
si o cantitate mare de lemne uscate ce pot intretine un foc pana
tarziu in noapte. Ceva mai incolo gasim
resturile pamantesti ale unui animal ce si-a gasit sfarsitul exact in
acest frumos peisaj deltaic. Ridicam usor craniul si observam
configuratia ce ne indica faptul ca bietul animal sfarsit a fost un
cal. Ne gandim pe loc la posibilitaea de a avea un mic trofeu de la
aceasta expeditie si luam cu noi respectivul craniu.
Urcam in barca si pornim
usor la dealul canalului in directia bratului Sfantul Gheorghe. Nu
mult dupa ce depasim intersectia cu canalul Lipovenilor acostam pe
malul drept pentru a ne mai bucura putin de natura pana la lasarea
intunericului. Am debarcat cu totii pe malul drept al canalului
Dunavat, cel mai adanc punc unde se poate patrunde in Delta Dunarii
cu masina fara a folosi bacul. Acum, la aceasta vreme locul este
pustiu dar peste putina vreme cand conditiile meteorologice se vor
ameliora si perioada de prohibitie la pescuit impusa de autoritati va
trece, aceste maluri vor fi intesate de pescari ce isi vor stabili
taberele aici.
Colindam dupa bunul
obicei si acest sector de mal observand pe de-o parte salbatica
frumusete a naturii si pe alta agresiva actiune a omului care arata
ca poate cara doar intr-un singur sens ambalajele si doar cand sunt
pline, goale “fiind se pare prea grele” sa fie carate inapoi.
Gasim un mic monument funerar al domnului Gheorghe Constantin si ne
gandim cum si-o fi gasit bietul om sfarsitul intr-un loc atat de
frumos. Probabil ca spiritul sau a urmat scrierile bisericesti “
intr-un loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea, intristarea
si suspinarea” si a ales paradisul deltaic pentru odihna vesnica.
Odihneasca-se in pace.
Seara fiind aproape, ne
desprindem de mal si pornim spre sat sa punem barca la ponton pentru
a doua zi de plimbare ce urma, apoi sa dam ceva pe gat, stomacul
cerandu-si drepturile dupa o zi plina. Gazda noastra avea pregatita o
cina ce s-a dovedit fi foarte buna. Am servit-o cu placere si apoi
am plecat sa facem o vizita cu pasul prin sat sa vedem ce mai este
nou, ce schimbari au mai intervenit de cand nu am mai fost prezenti. Ne-am retras mai apoi sa savuram un pahrel cu vin si am facut loc
unui binemeritat si odihnitor somn.
Duminica, dimineata ne
in tampina cu o vreme ceva mai buna si imbie la plimbare asa ca dupa
un necesar mic dejun rapid ne vedem iar in barca gata de explorat
canalele din imprejurimi. Iesim de aceasta data din locul de acostare
al pensiunii spre dreapta, apoi dupa cativa metri viram stanga si
intram in scurtul canal ce face legatura cu Lacul Barcaz.
Lacul este de mici
dimensiuni si are ca particularitate de frumusete numerosii plauri
care se desprind de langa maluri si umbla purtati de vant pe intinsul
de apa. Navigam in linie drepta spre malul opus. Acolo este un canal
oarecum mascat de doi plauri destul de mari esuati chiar in gura
canalului. Ocolim usor si intram intr-un canal care ne va scoate in
Lipovenilor cu intentia de a ne plimba putin pe acesta chiar si la
vasle pentru divertisment.
Iesim asa cum am spus si
viram dreapta pe canalul amintit mergand usor ca sa putem admira
natura. Verdele crud in lumina soarelui da senzatia de trezire la
viata. Maria probeaza o prastie noua tragand la intamplare spre
maluri in timp ce noi ne relaxam total pana la cea mai adanca
terminatiune nervoasa a corpului. Din cand in cand o gura de bere
ostoieste setea la concurenta cu un suc de portocale. Peste cateva
ore cineva trebuie sa urce la volan.
Dupa o vreme de mers si
desfatat simturile, un canal se deschide in malul drept si ne atrage
atentia:
- Nicule, unde o duce
mai canalul asta.
- Nu stiu Capitane,
raspunse Nicu.
- Pai in cazul asta,
hai sa vedem.
Reduc putin
turatia motorului s imping de eche, barca vireaza cuminte spre
tribord si pune prova pe directia canlului. Acesta ne arata imediat
dupa intrare o bucla sub forma literei “S” pe care o depasim si
iata deschis inzare un lung si frumos canal marginit de stuf pe
ambele maluri. In trecere vegetatia uscata ne mangaie din cand in
cand ceea ce da o senzatie speciala de salbaticie.
In capatul canalului
printre cativa plauri se arata un lac putin mai mare decat lacul
Barcaz pe al carui mal opus se pot zari cateva coline inverzite.
Admiram peisajul oferit din gura canalului, considerand inutila
iesirea in lac si intoarcem ambarcatiunea pe dragutul canal ce
asigura legatura intre lac si Canalul Lipovenilor. Consultand harta
aveam sa aflam putin mai tarziu ca tocmai vizitasem Lacul Soschi.
Ajunsi din nou in
canalul Lipovenilor continuam distractia cu putin vaslit. Mersul la
vasle pe langa faptul ca ne confera conditie fizica, aduce aproape de
noi linistea acestor locuri. Fosnetul padurii, clipocitul apei,
cantecul cate unei pasari imbinate in cel mai fericit tablou de
primavara, patrund in suflet si aduc acea senszatie de bine atat de
placuta si necesara unei relaxari totale.
Pe nesimtite orele se
scurg si vedem aproape sfarsitul acestei sxcursii, asa ca pornim
motorul si cautam pasa de intrare in canalusul ce ne va duce in Lacul
Barcaz pentru ca mai apoi un pic, sa acostam in mica marina a
pensiunii Casa Ivanov. Strangem bagajele, punem motorul in
portbagajul masinii si dupa ce ne luam la revedere de la gazda
noastra multumind pentru ospitlitatea foarte buna oferita, pornim
spre Bucuresti cu gandul la sezonul ce avea sa vina si cum il vom
umple cu plimbari in locuri frumoase, unele natural virgine oferite
de mama natura si altele cosmetizate mai mult sau mai putin de mana
omului.
