Anul 2017. Tarziu in primavara avea sa se implineasca inca
un vis din copilarie. Imi aduc aminte cum pasiunea pentru camioane se impletea
cu cea pentru viata nomada de camping pe bordurile unei strazi pavate cu piatra
de rau din sectorul cinci al capitalei. La acea vreme, copil fiind,
confectionam dintr-o sacandura la care ii atasam o pereche de roti, un soi de
semiremorca pe care amenajam tot felul de dotari pentru omuleti intruchipati in
mici marionete de plastic. Asa trageam pe marginea trotuarului bizarele
vehicule cu gandul ca “plecam in cantonament”. Timpul a trecut, copilul a
crescut si virusul rulotistic a fost pus in carantina de problemele facultatii,
apoi de cresterea pe linie valorica in activitatile cu privire la job, dar nu a
murit niciodata, alimentat fiind de iesirile cu cortul, apoi mult indragita
dubita Mercedes Sprinter. Si cum orice virus in stare latenta la un moment dat
izbucneste si virusul rulotistic amintit a izbucnit in primavara lui 2017
gasind toate conditiile favorabile si din punct de vedere economico-financiar
si din punct de vedere sentimental. Ca sa nu mai lungim vorba, intrunite fiind
conditiile amintite m-am pus pe cautat rulota visurilor mele, care speram sa
imi aduca placerea petrecerii unor clipe de neuitat in sanul naturii pustii sau
in minunate si cochete campinguri amenajate cu grija de cate un om
intreprinzator.
Asa am
ajuns la Buftea in poarta unui domn, Niculae pe numele sau, care incerca sa
vanda o englezoaica de cinci metri cu aproape toate dotarile necesare iesirii
in natura, in confort si intr-un mod civilizat.
Planuisem de ceva vreme impreuna cu prietenul Nicu o iesire
la malul marii pe o plaja pustie, asa ca intr-o zi suna telefonul:
-
Alo!, da Nicule, zi buna sa ai,
-
Capitane, vrei sa faci o proba la rulota? Un
fior usor a coborat pe data spre talpi.
-
Da Nicule, mai incape vorba, la ce te-ai gandit?
-
Pai sti ca vorbisem noi sa mergem la mare in
week-end, hai cu rulotele la Vadu in pustietate.
-
Am marcat Nicule, vineri seara dupa programul de
lucru pot pleca.
Spre
sfarsitul saptamanii am pregatit... “mai nimic” si la ora 17.30 vrajnicul
Mitshubishi L200 avand atarnata in spate casuta iesea pe poarta garajului din
cartierul bucurestean Militari cu destinatia: plaja pustie de la Vadu.
A venit cuminte rulota dupa mine si incet, incet noaptea
ne-a acoperit undeva dupa statia de taxare lasandu-ne sa urmarim in noapte
intinsul autostrazii in lumina farurilor. Pe negandite fugea timpul si plaja
era tot mai proape asa ca in jurul orei unu din noapte paraseam drumul de beton
ce duce la unitatea militara si dupa inca aproape o ora intorceam ansamblul la
cativa metri de plaja. Gasind pozitia pe care am apreciat-o a fi cea mai buna,
opresc dieselul de 2,5 litri al masinii si fac loc placutului fosnet de valuri
in miez de noapte sa intre prin urechi si sa patrunda in suflet. In tabara nici
o miscare, parea ca toata lumea doarme adanc. Nicu insa este la post si in
scurt timp o lumina se vede la geamul rulotei sale ceea ce indica faptul ca ne
vom putea bucura de un pahar de vin in acesta noapte frumoasa.
A fost in
continuare un sfarsit de saptamana frumos petrecut la malul marii, somnul in
rulota facand sa se implineasca inca un vis din copilarie si sa apara in gand
planurile pentru viitoare excursii in mijlocul naturii, autostrada spre
Bucuresti fiind propice acestui gen de activitati de gandire, mai ales la
viteza impusa de tractarea unei rulote.
